La început a fost Dragostea

	La început a fost Dragostea cu D mare. Dragostea este plină de puritate, frumusețe, har, bucurie, pace. Dragostea are întotdeauna loc pentru toți și îi place să dăruiască. Dragostea este generoasă. Dragostea creează viața; o face să crească și să înflorească. Dragostea ne îmbrățișează, dar nu ne ține prizonieri. Dacă vrem să rămânem, Dragostea ne primește și se bucură de noi. Dacă plecăm, Dragostea ne va aștepta și va încerca să ne aducă înapoi, pentru că, departe de Dragoste, în nisipurile mișcătoare ale întunericului, suntem în pericol de a ne pierde pentru totdeauna, înghițiți adânc în abisul disperării. Dumnezeu este Dragoste. La început, Dumnezeu, în generozitatea Sa, ne-a creat pentru a împărtăși cu noi ceea ce are. La început, El ne-a oferit o Creație frumoasă, plină de viață, plină de pace și de bucurie, pentru a o stăpâni și a o păzi. Mai mult decât un Creator și un Purtător de grijă, El urma să fie Tatăl nostru, iar noi eram meniți să fim parte din familia Sa divină. Dar, încă de la început, a existat posibilitatea ca noi să nu ne acceptăm menirea de creaturi subordonate Creatorului, care este Dumnezeu. Exista posibilitatea ca noi să nu avem suficientă încredere în El pentru a-L asculta, ci, în schimb, să vrem să facem lucrurile în felul nostru. Exista posibilitatea ca făpturile lui Dumnezeu, făcute după chipul Său, să vrea să-și părăsească locul care li s-a dat în creație și astfel, să se răzvrătească împotriva Creatorului. Cum așa? Când Dumnezeu ne-a creat, ne-a dat libertatea de a alege să rămânem în relație cu El sau să-I întoarcem spatele în căutarea a altceva. El ar fi putut crea roboți programați să Îi fie loiali și devotați Lui, dar oare poate exista o relație de dragoste între un robot și inventatorul său? În schimb, El a creat creaturi capabile să raționeze, să-și imagineze, să iubească. El ne-a creat să Îi fim asemănători Lui, dar nu de același rang cu El și a sperat că vom avea încredere în El și că Îl vom iubi și noi. Faptul că nu am avut încredere și nu L-am iubit pe Creatorul nostru nu a fost o surpriză pentru Dumnezeu la început. El nu i-a împiedicat pe oameni să greșească și, în plus, ispita de a experimenta neascultarea s-a dovedit a fi mult prea mare pentru Adam și Eva, care la început nu avuseseră această experiență. Sau să fi fost mândria din promisiunea falsă de a deveni mai mult decât simple creaturi? Ar putea fi ambele. Nesupunerea față de Dumnezeu a adus păcatul în lumea Sa perfectă și, odată cu păcatul, consecințele sale – decăderea, distrugerea și moartea. Dar Dumnezeu a luat în calcul eșecul nostru înainte de a permite creației să vină în ființă. Înainte ca totul să meargă prost, Dumnezeu făcuse un plan. Planul era Isus Hristos. […]știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii și a fost arătat la sfârșitul vremurilor pentru voi, care, prin El, sunteți credincioși în Dumnezeu, care L-a înviat din morți și I-a dat slavă, pentru ca credința și nădejdea voastră să fie în Dumnezeu. Biblia, 1 Petru capitolul 1 versetele 18-21 Dumnezeu ne-a permis să greșim, să-I întoarcem spatele și, astfel, pe pielea noastră, să realizăm odată pentru totdeauna că fără El nu avem niciun scop și niciun sens în lumea asta. Isus Hristos a fost pregătit înainte ca lumea să fie creată pentru a ne răscumpăra cu viața Sa, pentru a ne curăți de păcat prin sângele Său, astfel încât să ne putem întoarce la Dumnezeu și să fim cu El așa cum am fost creați să fim. Am fost meniți să-L iubim pe Dumnezeu și să fim iubiți de El. Înapoi în brațele Sale, suntem acasă. Acasă este acolo unde este Dragostea. Crăciunul este sărbătorirea lui Isus Hristos. Să ne pregătim de Crăciun meditând la motivul sărbătorii. Amin !