Scopul meu ?

 Scopul meu nu este doar să ajung în cer.

Scopul meu nu este să trăiesc doar experiențe emoționale creștine.

Scopul meu nu este doar să fiu un membru apreciat sau să am o bună mărturie înaintea oamenilor în biserici.

Scopul meu este să-L cunosc pe Isus Hristos, să trăiesc pentru El și să-L fac cunoscut celor din jurul meu.

Nu vreau să-mi leg inima de niciun om, de niciun învățător, de niciun evanghelist sau pastor. 

Îi respect pe cei pe care Dumnezeu îi folosește, dar credința mea, nădejdea mea și dragostea mea rămân ancorate doar în Isus Hristos.

Poate nu sunt omul care te-ai aștepta să fiu. 

Poate nu mă încadrez în tiparele, așteptările sau standardele pe care oamenii și le-au format despre cum ar trebui să arate un creștin. Dar nici nu trăiesc pentru a împlini așteptările oamenilor.

Nu mă interesează reputația mea, popularitatea mea sau ce se vorbește despre mine. 

Mă interesează să rămân credincios Celui care Și-a dat viața pentru mine.

Am un foc în inimă, vreau să vorbesc despre cea mai importantă Persoană din univers: Isus Hristos. 

Fără El, viața nu merită trăită nici măcar o secundă. 

El este Mântuitorul, Domnul și singura speranță a omenirii.

Îmi doresc să fiu o binecuvântare pentru alții. Dacă Dumnezeu mă poate folosi pentru a încuraja un suflet, pentru a aduce lumină într-o inimă sau pentru a-L face pe Isus cunoscut măcar unei persoane, atunci viața mea are sens!

Pogorârea Duhului Sfânt

 

 Cum ar fi să retrăim vremurile de la începutul erei creștine? Să lucreze Duhul Sfânt plenar, cu putere, vizibil, cu o bogată revărsare de călăuzire, de cercetare, de mustrare, de bucurie în Domnul. Dacă Duhul de atunci Îl vrem și azi, nu trebuie decât să-I dăm voie să lucreze în noi, și prin noi, și pentru noi. Iată ce s-ar întâmpla:

 Va fi o nouă viziune cu privire la măreția lui Dumnezeu. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu este numai plin de gingășie, de har și de milă, ci El este și Dumnezeul dreptății, al sfințeniei și al milei. Nu suferința fizică este ceea ce-L îndurerează cel mai mult pe Dumnezeu, ci păcatul. Prea des se întâmplă să fim speriați de durerea fizică decât de răul moral.

 Va fi o accentuare a nevoii de pocăință, de credință și de naștere din nou. Domnul Isus a venit propovăduind pocăința și spunând că fără o naștere de sus nimeni nu va vedea Împărăția lui Dumnezeu. El a spus că păcătoșii iubesc mai mult întunericul și nu vor să vină la lumină pentru ca să nu li se descopere faptele. Cei a căror inimă a fost schimbată sunt făpturi noi.

 Va fi o nouă conștientizare a responsabilităților privind evanghelizarea lumii. Apostolii Domnului aveau să fie martori oriunde și în tot locul, chiar până la marginile pământului (Fapte 1:8). Și când persecuțiile au împrăștiat biserica din Ierusalim, ei au mers pretutindeni propovăduindu-L pe Hristos și Evanghelia Sa glorioasă (Fapte 8:4). Una din primele și cele mai bune dovezi ale faptului că suntem controlați de Duhul Sfânt este pasiunea tot mai mare pentru câștigarea de suflete.

 Vor fi dovezi crescânde atât ale darurilor cât și ale roadei Duhului Sfânt. Când Duhul Sfânt vine peste Biserică în toată puterea Sa, dovezile darurilor și ale roadei Duhului vor fi clare. Credincioșii vor învăța ce înseamnă să ne slujim unii altora și să ne zidim unii pe alții prin darurile primite de la Duhul Sfânt.

 Va fi o reînnoită dependență de Duhul Sfânt. Nicio trezire spirituală nu poate veni fără El. Duhul Sfânt este Cel care mustră, convinge, luptă, învață, invită, reînsuflețește, regenerează, dă putere și folosește. El nu trebuie întristat, refuzat, ispitit, stins, insultat sau hulit. El îi dă libertate creștinului, călăuzire celui ce lucrează, discernământ învățătorului, putere Cuvântului și roadă în lucrarea făcută cu credincioșie.

 Sărbătoriți Duhul, umblați prin Duhul și trăiți prin Duhul !