Sfârșit de an – între credință, tăcere și recunoștință
Anul care se încheie m-a învățat că viața nu se măsoară doar în reușite, ci mai ales în momentele în care am ales să nu renunț. Au fost zile în care răspunsurile nu au venit, dar credința a rămas. Și, privind înapoi, îmi dau seama că tocmai acele zile m-au schimbat cel mai mult.
Am înțeles că Dumnezeu nu lucrează întotdeauna prin lucruri mari și vizibile. Uneori lucrează prin răbdare, prin oameni care apar exact la timp sau prin liniștea care vine după furtună. În viața personală, am învățat să ascult mai mult și să cer mai puțin, să am încredere chiar și atunci când drumul nu era clar.
Acest an mi-a arătat că nu tot ce se rupe este o pierdere. Unele lucruri se desprind pentru a face loc altora mai adevărate. Credința m-a ajutat să nu privesc aceste schimbări ca pe eșecuri, ci ca pe pași necesari în maturizare.
Învățătura de minte a acestui an este simplă, dar profundă:
când nu mai pot controla lucrurile, pot alege să am încredere. Iar încrederea aduce pace.
Ca motivație pentru anul ce vine, aleg să păstrez aproape acest cuvânt din Scriptură:
„Încredințează-ți lucrările în mâna Domnului, și planurile tale vor izbuti.”
(Proverbe 16:3)
Nu închei anul cu liste lungi de promisiuni, ci cu recunoștință. Pentru lecții, pentru oameni, pentru răbdarea primită atunci când nu am știut ce să cer. Intru în noul an cu speranță și cu credința că, indiferent de ce va veni, nu voi fi singur pe drum.
Rugăciune de sfârșit de an
Doamne, Îți mulțumesc pentru anul care a trecut, cu tot ce a adus el: bucurii, încercări și lecții. Îți încredințez pașii mei, gândurile mele și drumul care urmează. Dă-mi înțelepciune să aleg bine, răbdare să aștept și credință să merg înainte, chiar și atunci când nu văd clar. Amin.
