. Nu, dom’le. Am fost doar fără bani. Și credeți-mă, între cele două este o diferență uriașă. Sărac nu e omul care are portofelul gol. Sărac e omul care are capul gol și a renunțat să mai creadă că mâine poate fi mai bine.
Eu am avut zile în care deschideam portofelul și mă uitam în el ca la un muzeu. Era atât de gol încât dacă puneam o bancnotă de un leu, îi făceam ecou. Mai lipsea o plantă din aia uscată care se rostogolește prin filmele cu cowboy și tabloul era complet.
Dar niciodată nu m-am simțit sărac.
Știți de ce? Pentru că, atunci când n-ai bani, încă mai ai două mâini, două picioare și un creier. Atât timp cât astea funcționează, banca vieții încă nu ți-a închis contul.
Noi, românii, avem o problemă. Dacă într-o lună rămânem fără bani prin data de 15, gata… declarăm doliu național. Începem să calculăm câți covrigi mai încap în buget, câtă apă putem bea ca să țină de foame și ne uităm la frigider de parcă, peste noapte, ar putea apărea o friptură prin intervenție divină.
Și culmea… deschizi frigiderul din zece în zece minute. Nu pentru că apare ceva nou, ci pentru că speranța moare ultima. Frigiderul, însă, are memorie. Dacă era gol acum zece minute, tot gol este și acum. Nu produce salam din compasiune.
Dar asta nu înseamnă că ești sărac.
Am cunoscut oameni care aveau milioane și trăiau ca niște cerșetori ai propriei fericiri. Le era frică să cheltuie, le era frică să piardă, le era frică să trăiască. Dormeau cu conturile pline și cu sufletul gol.
Și am cunoscut oameni care aveau ultimii cincizeci de lei în buzunar și făceau cinste cu o cafea, râdeau cu poftă și spuneau: „Lasă, mă, că muncim și mâine.”
Ăia erau bogați.
Pentru că bogăția nu începe în contul bancar. Începe în felul în care te ridici după ce viața te pune în fund.
Viața are un simț al umorului extraordinar. Exact când spui: „Luna asta pun și eu bani deoparte”, se strică mașina. Dacă n-ai mașină, se strică frigiderul. Dacă nici frigider n-ai, îți vine factura la curent și îți demonstrează că Universul lucrează în echipă.
Dar ce să vezi? Tot trece și luna aia.
Am învățat un lucru pe pielea mea: banii sunt ca musafirii. Vin, pleacă, unii nici nu anunță. Important este ca proprietarul casei, adică tu, să nu plece niciodată din luptă.
Că dacă ai rămas fără bani, poți să muncești și să-i faci la loc.
Dacă ai rămas fără caracter, fără demnitate și fără chef de viață… acolo începe adevărata sărăcie.
Așa că, data viitoare când auzi pe cineva spunând: „Sunt sărac”, întreabă-l dacă este cu adevărat sărac… sau doar trece printr-o perioadă în care portofelul face cură de slăbire.
Că sunt două lucruri complet diferite.
Și ține minte un lucru. Portofelul gol face zgomot doar o perioadă. Mintea goală face gălăgie o viață întreagă.
Așa că nu-ți fie rușine dacă astăzi n-ai bani. Rușine ar fi să nu mai ai curaj, să nu mai ai chef de muncă și să începi să cerșești scuze în loc să cauți soluții.
Banii se pierd și se câștigă. Dar omul care refuză să renunțe… ăla nu va fi niciodată sărac.
